Permanent putem alege între iertare și suferință

By | June 22, 2014

dezvoltare_personalaIertarea este un proces de transformare care incepe in momentul in care ne intoarcem la cine suntem cu adevarat, in inima, in iubire. Putem alege calea iubirii sau pe cea a fricii. Putem alege iertarea sau suferinta. Facem aceasta alegere permanent in viata noastra. Iertarea este posibila numai atunci cand alegem calea iubirii, cand suntem dispusi sa renuntam la a cauta fericirea in exterior si la amagirea ca “daca lucrurile ar fi stat altfel” sau daca “circumstantele ar fi altele” am fi fericiti. Iertarea este posibila cand alegem noi sa fie posibila. Cand realizam ca cei pe care-i pedepsim, prin neiertare, suntem noi insine. Caci atunci cand decidem (da, e o decizie) sa nu iertam, alegem sa purtam in noi suferinta. Cu fiecare neiertare, sporim suferinta si ne indepartam de natura noastra.

Putem alege iubirea, in aceasta viata, de noi depinde. Iertarea este posibila doar cand stim ca suntem iubire si alegem sa ne traim viata dintr-un spatiu al compasiunii si puterii interioare.
Nu e usor, insa, cand traiesti intr-o lume a conditiilor, judecatilor, fricii si ego-ului. Nu e usor, dar este posibil, si poate deveni usor prin practica.

Iertarea se practica. Zi de zi. Mereu putem alege sa iertam ceva, noua insine sau celorlati. Iertam pentru noi, o facem pentru desavarsirea experientei noastre umane si atingerea adevarului interior. Chiar si cand ii iertam pe altii, tot pentru noi o facem, caci procesul nostru de transformare este doar al nostru. Fiecare are propriul proces de transformare, la care contribuie toti oamenii care trec prin viata sa. Iertarea elibereaza, deschide inima, face posibil ca viata sa fie traita in iubire si miracole.

Oriunde exista neiertare, iubirea este absenta. Cand nu iertam pe cineva, la indicatiile “pretioase” ale ego-ului care vrea sa pedepseasca, de fapt ne lipsim de iubirea celui pe care nu-l iertam si il lipsim pe acesta de iubirea noastra. Acesta este modul prin care ne-am refuzat iubirea in mod constant. Si am lasat tot mai mult loc fricii care ne paralizeaza deseori in viata, exact cand simtim cu mai multa putere sa facem o schimbare, sa alegem ce ne inspira cu adevarat, sa traim din plin, sa ne bucuram.

Frica si neiertarea ingheata. Iubirea si Iertarea dezgheata inimile si lasa loc miracolelor in viata noastra.
Mintea este cea care nu iarta, cea care se straduieste sa controleze totul. E foarte greu sa ierti cand asculti vocea egoului si e foarte usor cand asculti vocea inimii.
Egoul se straduieste sa arate cat de grozav este, cat de superior si diferit de ceilalti.
In realitate, cu fiecare decizie de a nu ierta el demonstreaza cat de frica ii este, cat de tare se teme sa nu renunti la el.

Cand treci in revista cateva nume ale oamenilor pe care inca nu i-ai iertat, in care te incluzi si pe tine, poti auzi in mintea ta:
– Nu merita sa-l ierti, te va crede slab
– Pedepseste-l, lipseste-l de iubirea ta
– Daca-l ierti, nu se va invata minte si va repeta greseala
– Iertand aceasta persoana, e ca si cand i-ai da dreptate
– Cum a putut sa-ti faca asa ceva? Trebuie sa-I dai o lectie!
– Daca nu ierti, daca pedepsesti, te vei simti mai bine, ii vei fi superior, va sti cine e cel mai tare
– Nu vei obtine controlul asupra acestei persoane daca o ierti
– Daca ierti aceasta persoana, inseamna ca nu te iubesti si nu te respecti suficient
– Sa-si ceara el/ea iertare mai intai, pentru ca e evident ca greseala ii apartine. Nici chiar atunci nu ierta pe deplin, ca sa nu creada ca te poate manipula
– Daca ierti aceasta fapta, inseamna ca esti la fel ca cel care a comis-o.

Spuneam ca iertarea este posibila in iubire, iar neiertarea are la baza frica. De ce ne e frica? Rareori ne uitam dincolo de decizia de a nu ierta, care este automata. Rareori ne intrebam “de ce” nu iertam, cata vreme inima ne spune sa o facem. Stiti ca in momentele in care ne suparam pe cineva, impulsul interior este acela de a trece peste, de a da drumul, de a lasa loc iubirii acolo. Cu toate acestea, mintea decide sa nu iertati si cum ati fost invatati sa ascultati de ea, preferati sa suferiti decat sa iertati.

Dizolvarea obstacolelor din calea iertarii

E nevoie sa ne raportam diferit la oameni si la noi insine. E necesar sa ne schimbam convingerile, sa incepem sa vedem in fiecare om scanteia divina si sa avem incredere in procesul lor de transformare. Sa avem incredere si in procesul nostru si in faptul ca totul ne-a fost si ne este util.

Sa renuntam la rolul de victima. Oamenii fac ce fac. Nu NE FAC. Noi ne intalnim exact cu acei oameni cu care ne intalnim, pentru ca avem nevoie sa experimentam tot felul de lucruri. Daca suntem deficitari la capitolul iertare, probabil ca in continuare vom avea parte de experiente in care vom trai sentimentul ca cineva ne face ceva, are ceva cu noi, doreste sa ne raneasca. Insa in loc sa intarim sistemele de aparare, mai bine ne abandonam, ne topim in iubire, ne lasam in voia vulnerabilitatii, avand incredere in toate experientele si in procesul nostru. Oamenii nu ne fac noua ceva, asa cum noi nu le facem lor ceva. Noi facem ce facem, iar ei fac ce fac. Daca ne lasam raniti de alegerile oamenilor, este pentru ca luam personal totul si ne asteptam sa fim neiubiti. Caci totul se reduce la iubire in cele din urma. Nu ne-am simti ofensati niciodata daca am sti ca suntem in siguranta, ca ne este suficienta iubirea din inima noastra si iubirea lui Dumnezeu. Daca am avea incredere in alegerile noastre si ale altora si le-am accepta asa cum sunt ele.

Sa renuntam la dorinta de a ne putea schimba trecutul. Adevarul este ca nu putem schimba experientele. Dar putem schimba perceptia asupra lor. Putem schimba povestile. Pentru ca povestile noastre ne fac rau. Iar povestile au la baza propria vinovatie, rusine, neiubire.

Sa practicam iertarea zi de zi, sa stam in iubire. Sa ne intrebam, cand facem alegeri sau suntem in mijlocul unor experiente provocatoare: Unde e iubirea in toate astea?

Sa fim constienti ca in noi exista puterea de a ierta nelimitat si de a iubi orice exista. Si ca putem dizolva orice frica sau durere in iubire.

Ori de cate ori ne suparam si tindem sa alunecam in programele mentale ale neiertarii si pedepsirii, sa ascultam vocea inimii care ne indeamna sa zambim, sa imbratisam, sa iertam si sa iubim chiar in acel moment. Caci transformarea reala si deschiderea inimii sunt posibile doar in momentul in care lasam sa fie, nu ne mai opunem, nu mai analizam, ci asteptam, tacuti si rabdatori, sa primim binecuvantarea oricarei experiente.

Sa ne amintim mereu ca Dumnezeu este iubirea in care iertam!

Nicoleta Svârlefus

Sursa articol: www.astrocafe.ro, imagine: www.flickr.com

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *